Minorităţi

O minoritate este un subgrup care formează mai puţin de o jumate din populaţie şi, ca regulă, este depăşită numeric de cel puţin un alt subgrup, nu nepărat din majoritate. Acest termen poate fi utilizat pentru a caracteriza populaţii cu o altă limbă, naţionalitate, religie, cultură, alt stil de viaţă sau orice altă caracteristică a acestor populaţii acceptate ca nişte părţi ale unui grup de referinţă. Minorităţile au reprezentat întotdeauna un procent semnificativ din populaţia României. În anul 1930, populaţia României Mari era puţin peste 18 milioane de locuitori. Românii reprezentau 73% după limba maternă şi 71,9% după etnie, din populaţia tării. Peste şase decenii, conform ultimului recensământ, procentul minorităţilor din totalul populaţiei României (de circa 22 milioane de locuitori) reprezintă circa 12%.
Minorităţile etnice cele mai importante au fost - şi sunt şi acum - cele reprezentate de maghiari, ţigani, germani, ucraineni, ruşi-lipoveni, evrei, turci, tătari, armeni, bulgari, sârbi, croaţi, slovaci, cehi, polonezi, greci, albanezi, italieni. La ora actuală în România sunt recunoscute oficial 18 minorităţi etnice, fiecare dintre acestea (cu excepţia celei maghiare) fiind reprezentate automat în Parlamentul României.
În general, cu unele excepţii tragice, minorităţile etnice s-au bucurat în România modernă de drepturi şi libertăţi care le-au permis să-şi conserve şi promoveze specificul etnic sau cultural. Nu trebuiesc trecute totuşi cu vederea unele momente din istorie precum perioada de robie a ţiganilor, masacrarea a numeroşi evrei şi ţigani în anii '40, politicile de deznaţionalizare a maghiarilor sau cele de favorizare a plecării din ţară a germanilor şi evreilor în timpul regimului comunist.